Când doare anotimpul și clipele te-apasă,
Tu să nu uiți vreodată, că Domnului Îi pasă,
Îți pare grea-ncercarea și simți că n-ai putere,
Când forța ta îți scade, tu Domnului o cere!

Căci nu-i nimic în lume să-ți curme suferința,
Doar Unul singur poate: Isus, dă biruința!
Când ai credință mare, poți trece prin furtună
Și poți păși pe ape, cu Domnul mână-n mână!

Zdrobit să fii de țărmuri, tu nu îți plângi zdrobirea,
Te scuturi, ridici ochii, de-acolo-i izbăvirea!
În orice prelucrare, există șlefuire,
Așa frământă Domnul și numai din iubire!

Căci El ne vrea ca neaua, curați și fără pată,
De-aceea ne mai trece prin moară, câteodată,
Ne macină mândria, orgoliul, egoismul
Și pune-n loc smerenia și mila și-altruismul!

Viața e o luptă, continuă transformare,
Cu toți avem o cale, un scop și o chemare,
Când letargia lumii întunecă viziunea,
Ne cercetează Domnul și El face minunea!

Permite și durerea, căci doar prin suferință,
Se-apropie unii oameni de Biblie, de credință!
De nu-nțelegi menirea ce-o ai, care ți-e rostul,
Jertfirii de pe cruce, nu-i vei cunoaște costul!

Căci doar atunci când omul își vede depravarea,
Atunci se pocăiește, iar binecuvântarea,
Îi va cuprinde viața și trupul și simțirea
Și va-nțelege astfel ce este fericirea!

Când trece prin furtună, nu țipă cu furie,
Ci-n toate Îl slăvește pe Cel ce-I Apa Vie,
Acceptă modelarea, acceptă cu credință,
Știind că vine ziua de har și biruință!

Te aflii-n încercare? Ești singur? Cere milă,
Căci lumea de afară e rece și ostilă!
Lui Dumnezeu Îi spune, El, Tatăl te ascultă,
Te-ncrede-n promisiunea-I și ai credință multă!

20/03/21, Barcelona- Lucica Boltasu