Iacov la Luz

Peste întinderea pustie
Pe drumul către Haran
Pribegea un tinerel
Un nepot de al lui Avram

Grăbit a plecat de acasă
De frica fratelui mai mare
Pe care el îl înșelase
Și acum voia să îl omoare

Ajuns acolo pe câmpie
Departe de al lui cămin
Cu lacrimi mari curgând pe față
Se simțea singur și străin

Dar ziua era pe sfârșite
Iar umbrele cetății Luz
Se întindeau tot mai departe
Căci soarele mergea spre apus

Se hotărî să innopteze
Și o piatră î-și puse căpătâi
Cănd stelele pe bolta întinsă
Parcă începeau a pâlpâi

Privea spre cerul plin de stele
Cu o teamă de necunoscut
Fără să știe că din ceruri
ACEL ce-i de la inceput

Veghea asupra lui și iată
Cu greu Iacov a adormit
Uitând că e fugar pe lume
De al său frate urmărit

Acolo in linistea adâncă
Uitând de tot cei efemer
În visul lui văzu o scară
Care se rezema de cer

Iar îngeri se suiau întruna
Și coborau in jos pe ea
Iar Dumnezeu stătea deasupra
Și așa lui Iacov îi zicea

Sunt Dumnezeu din vesnicie
Eu Dumnezeul lui Avram
Și al lui Isaac al tău părinte,
Acum, când mergi către Haran

Îți spun eu Domnul, ia aminte
Pământul unde stai culcat
Va fi al tău pe totdeauna
Și-al urmașilor tăi in veac

Sămânța ta î-ți va fi mare
Și va umplea întreg pământ
Asa vorbește cel ce-i veșnic
Cel care e de trei ori sfânt

Voi fi cu tine pretutindeni
În orce clipă te-oi păzi
Te voi aduce iar acasă,
Tot ce am spus voi împlini

Sa deșteptat cu frică Iacov
Din visul care la visat:
Vai, n-am știut că-n locu acesta
E Dumnezeu cu adevarat!

Și plin de frică și cutremur
A zis atunci in gândul lui
Aici e poarta cerurilor
Aici e casa Domnului

Iar ca un semn de întâlnire
Cu al său ceresc părinte
Din piatra pusă căpătâi,
Facu un stâlp de adus aminte

Făcu atunci o juruință
De-mi vei da Doamne bogăție
Din tot ce-mi dai a zecea parte
Eu î-ți voi da o Doamne ție

Iar Dumnezeu la ocrotit
Și a ajuns un om bogat
Căci cel Preanalt a fost cu el
Și- n tot la binecuvântat

Dinu Ciolte
21.03. 2021



`