Nu vreau să dau nicicând 'napoi
Chiar dacă văd săgețile vrășmașe,
Chiar dacă lupta celui rău e-n toi
Și-aduce-n gând doar șoapte mincinoase.

Nu vreau să-ngrop ce-i sfânt în mine,
Crezând minciuna ca și adevăr,
Ci vreau să biruiesc răul prin bine,
Făcându-mi gândul rob sfânt pentru cer.

De-atâtea ori am fost salvat de Domnul,
Și curățit, spălat de vechile păcate
Cum m-aș lăsa din nou cuprins în somnul
De întuneric, care duce înspre moarte?

Eu sunt mai tare ca ce e în lume toată
Prin Brațul Celui care toate a biruit!
Prin Numele Lui sfânt și dătător de viață,
Am har să fiu câștigător, și nu înfrânt!

Talazurile neguroase nu vor reuși
Să-nfrângă zborul meu spre cer,
Ci Domnul îmi va lumina cărările pustii,
Fiind în noaptea rece, falnic făclier!

Și când îl am pe El de partea mea,
Cum aș putea să mai mă tem?
Căci sunt convins că nimeni nu ar putea
Stinge iubirea Celui pironit pe lemn.

Iubire care azi îmi dă din nou tărie
Să lupt biruitor cu șoaptele străine,
Să nu mă las călăuzit nicicând de ele,
Ci vocea Ta s-ascult în susur de iubire.

Și orișicât ar bate vântul îndoielii,
Oricâte șoapte s-or mai ridica sfios,
De-acum stau ancorat în Stânca izbăvirii
În Dumnezeul meu, Isus Hristos!

Amin