ADEVĂRUL despre CONSECINȚELE ÎNĂLȚĂRII Domnului Isus la Dumnezeu Tatăl
Scurt Prologos
Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.
Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.
Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... cunoștința va crește”.
----------------------------------------
În noaptea în care a fost vândut, Domnul Isus le-a făcut ucenicilor o promisiune pe care orice om o poate citi în Biblie, în Evanghelia după Ioan, la capitolul 14:2-3
2 În casa Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. 3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, să fiţi şi voi. ”
Expresia „Mă voi duce”, din promisiunea Domnului Isus, a inclus un traseu temporal în care sunt cuprinse următoarele evenimente: Moartea și îngroparea Sa, Învierea Sa, Înălțarea Sa la cer, Așezarea Sa la dreapta Tatălui ca Mare Preot, Revenirea pe norii cerului pentru Răpirea Bisericii.
----------------------------------------
Întrebarea este: de ce era absolut necesar ca Domnul Isus să moară pe Cruce, purtând în trupul său pe lemn păcatele noastre; și... ale întregii lumi”?
Răspunsul este următorul. În conformitate cu ce este scris în Evanghelia după Ioan la capitolul 10:17-18 PORUNCA Tatălui a fost ca Domnul Isus să meargă la cruce.
Din ascultare de Tatăl, Domnul Isus a luat asupra Sa păcatele noastre și ale întregii omeniri, începând cu păcatul lui Eva și Adam.
Astfel, Domnul Isus „purtând păcatele lumii asupra sa, Dumnezeu a putut să le judece şi să descopere dragostea Sa oamenilor păcătoşi, după ce dreptatea sa a fost satisfăcută şi Domnul Isus nu S-a opus poruncii Tatălui de a merge la Cruce.
----------------------------------------
Murind pe cruce, în data de 14 Nissan a anului iudaic 3793 de la întemeierea lumii, în ziua a VI-a a săptămânii iudaice, într-o zi de vineri, Domnul Isus a ÎNVIAT după promisiunea Sa A TREIA Zi, în ziua a I-a a săptămânii iudaice, în data de 16 Nissan, înainte de răsăritul soarelui, în ziua de duminică.
După Învierea Sa, așa cum este scris în Faptele Apostolilor capitolul 1:3, Domnul Isus s-a arătat viu ucenicilor Săi prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, respectiv Împărăția de 1000 de ani a lui Israel, după cum rezultă din versetul 6
În Biblie, sunt consemnate 10 apariții ale Domnului Isus înaintea oamenilor până la Înălțarea Sa.
El s-a arătat prima dată lui Maria Magdelena, apoi celorlalte femei care au plecat de la mormânt. S-a arătat și lui Petru, apoi la doi ucenici pe drumul spre Emaus. De patru ori s-a arătat apostolilor în diverse ocazii, apoi s-a arătat la 500 de oameni, fiind prezenți și apostolii. Domnul Isus s-a arătat și fratelui Său Iacov, care nu credea în El, ȘI în final s-a arătat ucenicilor cu prilejul Înălțării la cer de pe muntele Măslinilor, în Ziua a V-a, în data de 25, în luna Iyar a anului iudaic 3793, într-o zi de joi.
----------------------------------------
Consecințele Înălțării Domnului Isus la Dumnezeu Tatăl sunt multiple:
O primă consecință este coborârea Duhului Sfânt peste ucenici, trimis de către Domnul Isus de la Tatăl în Ziua Cincizecimii, așa cum a promis Domnul Isus ucenicilor în noaptea în care a fost vândut și în ziua Înălțarii Lui la cer. Trimeterea Duhului Sfânt este dovada că Jertfa Domnului Isus a fost acceptată de Tatăl nostru din ceruri, pentru mântuirea celor ce au crezut și vor crede în Persoana Domnului Isus.
----------------------------------------
A doua consecință o reprezintă apariția Bisericii, împlinind făgăduința Domnului Isus că El își va zidi Biserica Sa, după cum a profețit în capitolul 16 din Evanghelia după Matei.
Pretenția că Biserica a apărut încă din perioada Vechiului Testament nu are o bază biblică, și nu este altceva decât o erezie doctrinară.
Trimeterea Duhului Sfânt peste ucenici și apariția Bisericii, s-a petrecut la zece zile de la Înălțarea Domnului Isus, în ziua I-a a săptămânii iudaice, în data de 6 Șivan a anului iudaic 3793, într-o zi de duminică.
----------------------------------------
A treia consecință, trupul credinciosului, care crede în Domnul Isus Hristos, devine Templul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt, trimes de Domnul Isus de la Tatăl, vine în duhul omului și-l pecetluiește pentru ziua răscumpărării, care este ziua răpirii Bisericii, autentifcându-l ca și copil al lui Dumnezeu.
----------------------------------------
A patra consecință, Domnul Isus a fost pus de Dumnezeu, Tatăl slavei, să şadă la dreapta Sa în locurile cereşti, ca Mare Preot mijlocind pentru noi, și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este Trupul Lui, plinătatea Celui care împlinește totul în toţi.
----------------------------------------
A cincea consecință, dar nu ultima, Domnul Isus s-a Înălțat la cer ca să ne pregătească un loc, cu scopul de a se întoarce și a ne lua cu El, pentru ca să ne ducă la Dumnezeu Tatăl.
Venirea Domnului Isus și oprirea Lui în văzduh pentru a-Și răpi Biserica, pentru a-i lua cu Sine pe toți credincioșii de la apariția Bisericii și până la venirea Sa, este un eveniment iminent, care se poate întâmpla oricând. Răpirea Bisericii este descrisă de apostolul Pavel în primele epistolele către Corinteni și Teslonicieni. În 1 Tesaloniceni 4:15-17 apostolul Pavel a scris:
15 Iată, în adevăr, ce vă spuneam, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi (adică, a celor care au murit având credință în Domnul Isus Hristos). 16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
----------------------------------------
Concluzii esențiale:
Consecințele înălțării Domnului Isus la Dumnezeu Tatăl sunt: trimeterea Duhului Sfânt peste ucenici, apariția Bisericii, trupul credinciosului devine Templul Duhului Sfânt, Domnul Isus este Marele Preot care de la dreapta Tatălui mijlocește pentru noi pregătindu-ne un loc la fiecare în Ierusalimul ceresc, unde vom fi duși după Răpirea Bisericii.
Iar Răpirea Bisericii este un eveniment inevitabil care nu poate fi evitat, este de neînlăturat. Este un eveniment irepetabil, unic, care nu se mai poate repeta, niciodată. Și este un eveniment irevocabil, definitiv, care nu poate fi anulat, asupra căruia nu se mai poate reveni.
----------------------------------------
Dobrescu Victor