CE-AŞ MAI PUTEA...?

Ce-aş mai putea să-i cer iubirii?
Nimic! Nimic! S-a dăruit plenar
La Golgota prin actul ispăşirii
Să pot avea şi bucurii şi har.

Ce-aş mai putea să-i cer iubirii
Când zilnic mă inundă cu nectar?
Nimic! Mi-e far pe căile slujirii
Şi un balsam în clipele de-amar...

E dulcea Rază ce din Cer aduce
Lumina cu efectul ei sublim
Mă întăreşte să nu mă-ndoi sub cruce,
Să-ndur cu bărbăţie orice chin...

Cu ea pe cale nu e grea povara
Călătoresc cântând spre Paradis
Acolo unde domneşte primăvara
Şi unde-s părtăşii de nedescris...

Mi-e însăşi viaţa, existenţa
Şi adăpost în vremuri de nevoi
Îi proslăvesc lucrarea şi prezenţa
Doar ea mă ia în viaţa de apoi.

M-a scos din groapa nepăsării,
Mi-a dat încredere-n Cuvânt
Chiar din momentul arătării
Mi-a transformat durerea-n cânt.

O, taină sfântă, o, dar preţios!
Izvorul ţi-e în Dumnezeul mare
Mă legi pe totdeauna de Hristos
Ce mi-a dat Cerul prin răscumpărare.

Ce-aş mai putea să-i cer iubirii?
Nimic! Nimic! S-a dăruit total
La Golgota prin actul ispăşirii
Să pot să m-ataşez de sfântul ideal.

21 Octombrie, 2006