Hristos trăiește!

Galateni 2/2 0

"Am fost răstignit* împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine"

Zefirul de primăvară, blând și duios,
Mângâie măslinul bătrân și  noduros,
Parcă ar fi un înger cu  harfă din  cer:
-"Intoarce-te la Domnul, vino, Israel!"

Tresar umbrele nopții ca un negru fald,
Fulger  de lumină coboară din înalt,
O ciocârlie  înalță  rugă spre cer:
"-Îndurare, Dumnezeul lui Israel!"

Umbrele nopții  cad în leșin speriate,
Le alungă din loc  Raza de dreptate,
Lângă mormânt, e un chip alb de lumină,
Ce mișcă stânca cu puterea -I divină.

Se crapă de ziuă în grădina cu flori,
Un murmur sfânt, ceresc, mormântul este gol,
Doi porumbei albi au o vorbă de spus:
"-Bucurați -vă căci a înviat Isus!"

Ochii-s plini de  rouă, căutăm pe Isus,
Ne aplecăm  spre crini cu iubire de sus,
Înțelegem vântul, și al său blând suspin:
"-Mă închin în fața Ta, Isuse divin!"

Îl simțim pe Isus, însă nu Il  zărim,
Păsările  înalță spre Domnul un imn,
Un porumbel se oprește lângă mine:
"-Isus a înviat, trăiește în tine! ''

Simt un parfum de crini, dar nu e pământesc,
Pacea și iubirea în petale trăiesc,
Un Grădinar vorbește, cunosc vocea Sa:
-"Voi fi în veci cu tine, nu te voi lăsa!


Am fost mort, dar sunt viu în vecii vecilor,
Eu merg înainte, vino, al meu popor!
Ia  ramură de măslin și crin cu rouă,
Hristos trăiește, vă spune "Pace vouă!"