M-am înșelat

M-am înșelat de-atâtea ori în viață
Când n-am vegheat la crucea lui Isus,
Când n-am urmat doar dulcea Lui povață
Și gândul meu nu a fost numai sus.

M-a înșelat încrederea în oameni
Deși am zis că nu-i cred pe pământ,
Eu am uitat povața, nimeni, nimeni
Afară de-adevărul Meu cel sfânt.

Târziu de tot, prin post și rugăciune
A trebuit să văd eu unde sunt,
Că eu nu am de sus înțelepciune
Și că sunt rob vrăjmașului cel crunt.

M-am ridicat din starea grea în care
M-am încrezut în oamenii de jos,
Un pas doar mai aveam pân la pierzare
Sărman de mine biet neputincios.

Cu inima înfrântă de durere
Vedeam în fața mea iadul deschis,
Lipsit de orice strop de mângâiere
Plângeam amar pierdutul paradis.

Al meu ești, mi-a șoptit o voce,
Tu nu poți să te-ntorci la viață iar,
Chiar mii de ani aicea de-ai petrece
Tu nu mai poți avea parte de har.

Pe mine m-ai slujit întotdeauna
Deși credeai că ești un credincios,
În tine azi e duhul meu, minciuna,
Pe veci vei rămânea un păcătos.

Atunci am ridicat ochii spre ceruri
Și am strigat din inimă, nespus,
Salvează-mă, O Doamne, din adâncuri
O iartă-mă, o iartă-mă Isus.

Fii liniștit, mi-a spus o voce atuncea
Eu te iubesc, deși ești păcătos,
Urmează-mă, purtându-ți zilnic crucea
Și nu mai crede oamenii de jos.