Întrebare:

Cum comentaţi versetele din Biblie, care spun că cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte?

Afirmaţia aceasta este menţionată de Domnul Isus de mai multe ori în Noul Testament când vorbea despre păcatul preacurviei.

Contextul defineşte semnificaţia

Pentru prima dată această afirmaţie o găsim în capitolul 5 al Evangheliei după Matei, când Domnul Isus a vorbit despre păcatul adulterului următoarele:

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. S-a zis iarăşi: „Oricine îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire.” Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte. (Matei 5:27-32)

Tot pasajul arată ce este curvia şi cât de grave sunt consecinţele ei, una fiind divorţul, adică despărţirea. Curvia este pricină pentru ca cineva să-şi lase nevasta, iar dacă un bărbat îşi lasă nevasta afară de motiv de adulter, îi dă prilej să preacurvească. Dacă însă a divorţat pentru că ea a preacurvit, cel care o va lua de nevastă pe această femeie va comite adulter pentru că ia în căsătorie o femeie care a preacurvit.

Legea pentru divorţ

Lucrul acesta se vede şi mai bine când privim pasajul din Vechiul Testament la care a făcut Domnul Isus referinţă când aminteşte de cartea de despărţire. Pasajul respectiv reglementează cazurile de divorţ şi spune următoarele:

Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece şi va putea să se mărite după un alt bărbat. (Deuteronomul 24:1-2)

Când fariseii doreau să ştie ce motive pentru divorţ implică această poruncă au întrebat astfel:

„Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (Matei 19:3-9)

Pasajul respectiv arată că Dumnezeu cere să-i fie dată femeii cartea de despărţire tocmai pentru a o proteja de bărbatul cu inima împietrită care căută orice pricină ca să divorţeze, cum spuneau fariseii la începutul discuţiei cu Mântuitorul. De aceea, Dumnezeu cere bărbatului cu inimă împietrită să-i dea soţiei o carte de despărţire, adică un document, un certificat în baza căruia femeia va putea să se recăsătorească şi Dumnezeu îngăduie acestei femei să se recăsătorească fără a spune că face ceva greşit bărbatul care o va lua în căsătorie. Domnul Isus specifică că va preacurvi numai cel care ia de nevastă o femeie ce a fost lăsată de bărbat din pricina preacurviei.

Principiul se aplică şi bărbaţilor

În Evanghelia după Marcu Domnul Isus a mai spus:

„Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea; şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte.” (Marcu 10:11-12)

Deci, să nu creadă cineva că comite preacurvie doar bărbatul care se căsătoreşte cu o femeie divorţată pe motiv de preacurvie. Comite adulter şi femeia care acceptă să se căsătorească cu un bărbat de care soţia a divorţat pe motiv de curvie.

Cum se aplică acest principiu creştinilor care se recăsătoresc?

Este normal să apară la cititor o altă întrebare: Cum se aplică aceste principii unei femei sau unui bărbat care a ajuns la divorţ din pricina că a curvit înainte, dar care apoi s-au întors la Dumnezeu din toată inima, au intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus şi acum trăiesc în deplină ascultare de El. Se mai pot ei recăsători? Va curvi persoana care va accepta să între în căsătorie cu un astfel de creştin? Nicidecum.

Oricine s-a întors la Dumnezeu din toată inima, dacă a intrat în Noul Legământ şi a trăit naşterea din nou, atunci a devenit o făptură nouă aşa cum scrie Scriptura:

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)

Cel ce s-a întors la Domnul este liber să întemeieze o familie în Domnul şi persoana care va merge în căsătorie cu acest creştin sau creştină nu va comite adulter, pentru că nu se căsătoreşte cu curvarul sau desfrânata de altă dată, ci cu bărbatul sau femeia care în Hristos a devenit o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.