Vreau ca să mă ducă astăzi,
Gândul meu în depărtare,
Dincolo de nori... de ceață,
Să m-adăpostesc sub soare.

Ca să simt a Lui căldură,
În aceste vremuri grele,
Ce mereu pe calea vieții,
Eu mă întâlnesc cu ele.

Vreau ca să mă ducă gândul,
Unde-i liniștea cerească,
Vreau sub aripa Lui sfântă,
Gândul să m-adăpostească.

Vreau astăzi să mă despartă,
Doar o clipă de pământ,
Ca să simt fiorul Celui,
Ce e veșnic... ce e sfânt.

Să mă ducă lângă Domnul,
Ooo... ce mult eu mi-aș dori,
Să nu lupt acele lupte,
Ce ne-ncearc-a despărți.

Să mă ducă gândul astăzi,
Lângă Cel ce-i îndurare,
Mi-aș dori, să nu am gustul,
Clipelor ce sunt amare.

Ooo... Isuse, Doamne sfinte,
Cât aș vrea gândul să fie,
Zi de zi, clipă de clipă,
Doar cu Tine-n veșnicie.

Dar el uneori pe cale,
Este-atât de obosit,
Își apleacă des privirea,
De durere copleșit.

Dă-i Tu aripi să se-nalțe,
Către Tine sfinte Soare,
Dă-i putere-n vremea-n care,
E răpus de întristare.

Doar la Tine-i mângâierea,
Ce o caută mereu,
Ai de el Tu astăzi milă,
Căci doar Tu ești Domnul meu.