Învierea
Autor: Olivia Pocol
Album: Volumul 2 - Mamei mele
Categorie: Paște
Îndurerate … și în duh zdrobite,
Către mormânt femeile s-au dus
Cu-aloe, mirt, miresme … pregătite
Să-mbălsămeze trupul lui Isus.
Dar s-au oprit, privind cu tulburare
La piatra ce-o aflară răsturnată …
Mormântu-i gol și-n tainica vibrare
Doi îngeri li s-au arătat deodată.
A-nviat Domnul! De ce-L mai căutați?
Stă scris c-a treia zi o să-nvieze!
Mergeți și tuturor de veste dați
Și inima să nu vi se-ntristeze!
Și-n straie ca lumina albă-a Lunii
Se-arată Unul … grădinarul nu-i.
Marie, strigă Domnul. -Tu? Rabuni!
-Să nu mă ții, La Tatal azi mă sui!
Mergeți acum și spuneți la-i Mei frați
Că M-ați văzut și c-o să vin curând;
În Galileea-n grabă v-adunați.
Îi văd ascunși, de frică tremurând.
În seara primei zile-a săptămânii
Isus intra prin ușile-ncuiate
Străpuns în coastă și în palma mâinii,
Pace-aducea în inimi sfâșiate.
Mormântul nu ar fi putut să-L lege
Pe Domnul sfânt de viață dătător.
Sfârșind blestemul greu adus de Lege,
S-a ridicat din morți triumfător.
Sfârșită-i lupta, boldul morții-i frânt
Ne este nouă pârgă de-nviere,
A întărit al nostru crezământ
Și-a parafat a noastră înfiere.
Acelaşi Duh, ce dincolo de astre
Pe Domnul L-a-nălţat cu slavă mare
Va învia și trupurile noastre
Într-o miraculoasă transformare.
Olivia Pocol (Bâlc) – Martie 6,2018
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/212166/invierea