Trece Isus prin cetate

Domnul vieţii, Domnul sfânt
iară trece prin cetate
E-nsoţit de bunătate
de iubire şi dreptate
Ce puţini se-opresc pe cale
să-İ ureze bun venit
Ce puţini doresc Cuvântul
şi un trai neprihănit!

Ce puţini se-opresc din lucru
să audă glasul blând
Şi ce mulţi nesocotesc
vorbele spuse plângând!
El vorbeşte despre-o pace
trainică, nemărginită
Ce nu se găseşte-n lumea
de păcate pângărită...

Ci în traiul consacrat
slujbei sfinte şi curate
Şi în viaţa de credinţă
cu roadele-i minunate
Şi-n ataşament total
unei cauze divine
Ce ne-aduce ispăşirea
şi ne scapă de ruşine.

El vorbeşte despre plaiuri
unde ura n-are loc
Unde poţi avea acces
nu prin aur sau noroc
Ci prin fapte ce rodesc
altruism şi renunţare
Şi o luptă cu ispita
ne-ncetat fără cruţare.

Apoi plânge întristat
văzând cruda nepăsare
Văzând cum se-ncruntă mulţi
cu ură şi cu sfidare
Le citeşte gândul minţii
şi simţirea sufletească
Cum atâţia iar ar vrea
pe lemn să îl pironească.

O! De ar cunoaşte darul
cu care-a venit de Sus
S-ar proşterne-n faţa Lui
din zori până la apus
Toată viaţa l-ar sluji cu
nespusă consacrare
Implicându-se cu foc
în divina Lui lucrare

Trece Isus prin cetate
El, Mesia şi Profetul
Partea celor ce-L resping
e neantul şi regretul
Tângui-se-vor aceia
ce i-au dat dispreţul rece
Când oare pe strada lor
Împăratul va mai trece?

Trece Isus prin cetate
este chiar pe strada ta
Nu mai amâna şi azi
primeşte-L nu-L întrista
El îţi umple existenţa
cu o tainică dorinţă
Să te-avânţi spre nemurire,
spre eterna biruinţă.