1. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Pe când în largul lumii cutreierai semeţ?
/: Pe când cu lănci și scuturi cohortele străine,
Te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ? : /

2. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Când floarea tinereţii își scutura podoaba...
/: Ca să te scap de lanţuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! : /

3. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna,
Și pe-amândoi mulţimea ne-a pus pe un cântar.
/: Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
Tâlharii cei cu vază cerură pe-un tâlhar. : /

4. Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulţimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,
/: Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! : /

5. Te chem și astăzi, vino, și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani.
/: Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii,
Și ceru-ntreg te-așteaptă de două mii de ani! : /

6. De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte,
Vor fi când suferinţa nu va cunoaște graba...
/: Vei plânge-ntotdeauna și-ţi vei aduce aminte,
Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba! : /