(Inspirată dupa Pavel Mariana Florica, “Mustrări şi mângâieri”)

Stai şi-ascultă, Românie,
Că te-am întărit mereu,
Nu umbla pe drumuri rele,
Eu sunt Dumnezeul tău!

Vino, vino, Românie,
Eu mereu te-am tot chemat,
Eu ţi-am dat necazuri grele
Dar tot Eu te-am vindecat!

Românie, stai, veghează,
La tot ce-i în casa ta
Căci vrăjmaşul tău lucrează
Să te-aduca-n stare rea!

Ce să-ţi fac, Eu, Românie
Că evlavia ţi-e mică?
E ca norul care trece,
Ca roua ce se ridică.

Eu te-am susţinut pe cale,
O, române, te-am chemat!
De vei vrea s-asculţi de mine
Vei fi binecuvântat!

Leapădă-ţi purtarea rea
Să n-ai parte de mânie,
Caută-Mi neprihănirea,
Ca să ai şi bucurie!

Să vă-ntoarceţi deci la Mine,
Luaţi cuvinte de căinţă,
Fi’-vă inima zdobită,
V-aştept cu bunăvoinţă!

Vreau să vindec vătămarea
Ce-o aveţi de-atâţia ani,
Lepădaţi neascultarea,
Ca s-ajungeţi la liman!

Vreau să-mi revărs îndurarea!
Tu spre Mine să te-ntorci,
Să alegi azi Adevărul,
Calea-ngustă e Hristos!

Să strigaţi cu umilinţă
Şi credinţă-n Fiul Meu,
Vă întoarceţi azi la Mine,
Eu sunt Domnul Dumnezeu!