Eu cunosc o țară,
Un tărâm de vis,
Unde-i primăvară,
Veșnic Paradis.

Doruri mă frământă,
Simt în min' un jar.
Cum va fi la nuntă
Pe marea de cleștar?

Dacă aici în lume
Ne fură privirea
Dealuri și coline
Ceru-albastru, marea,

Tril de păsărele,
Murmur de izvor,
Luna printre stele,
Splendoarea zorilor,

Râuri curgătoare,
Creste, văi adânci,
Razele de soare,
Brazi pe pisc de stânci,

Cum va fi în cer,
Sus pe plaiul sfânt?
Totul e un mister...
Zadarnic mă frământ.

Țară mult dorită,
Eden de nedescris,
Despre tin' se cåntă,
Ești al nostru vis.

Când pe-a tale porți
Vom intra în zori,
Răpiți din orice colț
Cei sfinți, biruitori

Cu hainele de in,
Spălate-n sfântul sânge,
Va fi un vuiet lin...
Tot cerul se va strânge

Să-i vadă a Lui soție
Ce vine din necaz,
Din chin, din sărăcie,
Cu lacrimi pe obraz.

Ce alai de sărbătoare
Când vom intra pe porți. .
O singură cântare
Ne va uni pe toți.

Va fi cântul lui Moise
Din valea plângerii,
Și-al Mielului străpuns,
Cântat pe tonuri mii.

O, ce splendori divine
Vor fi-n măreața zi!
Mai luptă "peregrine",
Curând se va sfârși

Disprețul și ocara,
Și tot ce-nduri tăcut.
Chiar dacă-i grea povara,
Să nu te lași bătut!

Al nostru-i Canaanul
Din țara mult visată,
Ne-așteaptă-n zări limanul,
Edenul de-altă dată,

Ne-așteaptă Pomul Vieții,
Și râul cristalin,
Cetatea frumuseții
Cu îngeri, heruvimi.

Dar mai presus de toate,
De tot ce n-are apus,
Ne-așteaptă al nostru frate,
Și Mire drag, ISUS.

Amin! !