Ooo... Tu soare de pe ceruri, ce frumos Tu strălucești,
Tu iubire fără margini, e plăcut când îmi vorbești,
Dimineața pe răcoare, dar și-n nopți te-aud mereu,
Căci iubire-ntotdeauna, ești prezentă-n drumul meu.

Ooo... Tu mână minunată, ce mă porți mereu pe drum,
M-ai purtat întotdeauna, cum mă porți Tu și acum,
Pe-acest drum al vieții mele, ce de-ncurcături e plin,
Într-o vreme-ntunecată, când iar norii grei ei vin.

Ooo... Tu lună minunată ce mă însoțești mereu,
Când în noapte lupte grele, se pornesc și-mi este greu,
Tu ești cea ce stai cu mine, când puterea din adânc,
Înconjoar-a mea ființă, și îmi tulbur-al meu gând.

Ooo... Tu bucurie dulce, ce te simt în gust amar,
Deznădejdea, necredința când în viața mea apar,
Tu-mi aduci mereu speranța, c-ale mele vise vii,
Se vor împlini odată, chear de-s duse prin pustii.

Ooo... Tu dragoste măreață, tu apari în drumul meu,
Chear în clipa, chear în ceasul, când îmi este-atât de greu,
Când eu strig cu disperare, către cerul preaânalt,
Simt din el cum se coboar-al Tău fior ce-i blând... ce-i cald.

Ooo... te simt atât de-aproape, chear de ești în depărtare,
Simt mereu cum mă cuprinde, dragostea-ți în strâmtorare,
Simt mereu Doamne-a Ta mână, ce-mi conduce barca mea,
Pe al mării vâlvătaie, pe un drum spre slava Ta.