Merg pe-un drum ce azi mă duce, într-un loc care-i dorit,
De a mea ființă care, pe el multe-a întâlnit,
A fost dusă într-o lume, care e necunoscută,
Ca să vadă lupta care, este-o luptă nevăzută.

Merg pe-un drum... pe o cărare, unde negura de ceață,
Și puterea cea străină, îmi iasă mereu în față,
S-o străbat nu am putere, dar să mă întorc nu vreau,
Stau în fața ei în lupte, închid ochii și doar stau.

Mă lovește-atât de tare, umbra ce s-a ridicat,
Ale mele mădulare, le slăbește ne-ncetat,
Urlă ea cu o putere, și mai cheamă din adânc,
Șoaptele ce sunt străine, tulburându-mi și-al meu gând.

Pe-acest drum pășit de mine, multe fețe am văzut,
Multe stări necunoscute, ooo... Isuse-am cunoscut,
Au fost Doamne-apăsătoare, ele-au fost atât de grele,
Au adus numai suspine, inimii... ființei mele.

Doamne eu pe drum spre Tine, de ce oare-am întâlnit,
Cele ce-n adânc sunt Tată, într-un loc neânverzit,
Într-un loc atât de rece, gol și-atâta de pustiu,
Unde doar moartea domnește, doar al ei sol este viu.

Doamne vreau să se sfârșească, drumul doar în ale Tale,
Brațe pline de iubire, de putere și-ndurare,
Azi pe el îmi este teamă, căci cel rău mereu se-arată,
Își dorește să îmi vad-a mea ființă înecată.

Ooo... Isuse greu e drumul, ce îl urc încet... agale,
Luptele sunt mult prea grele, când îmi duce viață-n vale,
Umbra care mă umbrește, șoaptele ce îmi șoptesc,
Zidurile puse-n față, ooo... ce rău mă obosesc.

Dar mereu ai fost cu mine, am simțit prezența Ta,
În cea mai adâncă vale, lângă mine-ai fost în ea,
Pentru-a mea ființă-ntruna, ți-ai întins Tu brațul Tău,
Și-ai luptat cu-a Ta putere, biruindu-l pe cel rău.

Nu mi-ai părăsit ființa, greul l-ai făcut ușor,
Suferința pe cărare-ai transformat-o Tu în dor,
Ce mă arde după Tine, de iubire e aprins,
El mă ține în picioare, să nu fiu nicicând învins.

Merg pe-un drum plin de durere, dar nicicând singur nu sunt,
Călăuză-mi este glasul, ce mă strig-atât de blând,
Este greu pe-această cale, dar nu singur duc un greu,
Lânga mine-a fost și este, Cel ce-l duce... Dumnezeu.