În Disperare.

Când eu trăiam fără de Tine
Doamne-n lumea de păcate
Pe căi străine de dreptate -
N-am adunat, decât suspine
Ce-n lacrimi au fost purtate!

Din ostilitatea crudei soarte
Nu am văzut nici-o salvare,
Nici altă cale,... de scăpare!
Nu am avut de nimeni parte
Ca să mă-ajute-n disperare.

Am tot umblat, fără-ncetare
Întocmai ca un călător trudit
Pe drum mereu fiind rătăcit,
Ca să găsesc, dulcea alinare
Pentru sufletul, greu chinuit.

Să-mi pot găsi o mângâiere
În dorul cel scump de-a trăi
Şi-aveam credinţă, zi de zi
Că-mi depăşec orice durere
Prin străduinţa grea, de-a fi.

Şi-n disperarea ce-o trăiam
Cu mintea plină de-ntrebări
Ce toate-aşteptau rezolvări,
Când rezolvarea nu găseam
După prea multe frământări,

Mi-ai dat o veste, slvatoare,
Şi-ai reaprins... în jurul meu
Prin străluciri de curcubeu -
Lumina prea plină de soare
În dragostea lui Dumnezeu.

Flavius Laurian Duverna
25 octombrie 2006