Atunci când sunt un om zdrobit,
La Domnul eu alerg mereu,
Și când povara mea o duc,
Pe drum eu mult prea greu.

Când drumu-n față mi-e închis,
Nu mă întorc din drum,
La poala crucii mă așez,
Cum mă așez și-acum.

Căci Doamne-n viață am ajuns,
Eu astăzi la răscruce,
Aș vrea să merg doar pe-acel drum,
La Tine ce mă duce.

Dar este el atât de greu,
De lacrimi este plin,
In fața mea Isuse azi,
Doar ploi și valuri vin.

La Tine vin... în fața Ta,
Să-mi dai călăuzire,
Ca să aleg eu drumul bun,
Ce duce-n nemurire.

Lumină Doamne să rămâi,
Mereu în viața mea,
Cu ea Isuse să ajug,
La Tine voi putea.

Doar cu puterea Ta din cer,
Eu pot ca să pășesc,
Și tot cu ea eu aș putea,
Spre cer doar să privesc.

Atunci când sunt pe drum cazut,
La Domnul eu alerg mereu,
Căci mă ridică Domnul sfânt,
De la pământ pe brațul Său