Coborâți voi raze sfinte, raze pline de lumină,
Ziua care-mi stă în față, ea de voi să-mi fie plină,
De vor apărea și norii, să-i străpungeți cu putere,
Ca să nu-mi aducă mie, tulburare sau durere.

Lumina-ți-mi voi cărarea, eu să pot înainta,
Spre Isus pe-această cale, orice aș întâmpina,
Știu că Cel ce vă trimite, este veșnicul Isus,
Cel ce-mi luminează calea, ca s-ajung acolo sus.

Dar și voi acele stele, ce cu mine stați în noapte,
Duceți glasul meu la Domnul, când în nopți străine șoapte,
Vor ca pacea să mi-o fure, să-mi aducă tulburare,
Coborâți a voastre raze, luminați a mea cărare.

Voi și luna-ți fost trimise, de-al meu Tată ce-i ceresc,
Ca să nu îmi fie teamă, când în noapte mă pândesc,
Umbre cu puteri străine, și acele șoapte care,
Vor ca să mă-ntorc în noapte, care vor să mă doboare.

Dar tu vânt de primăvară, care-adii așa ușor,
Chiar de bați, tu eși acela ce-mi aduci mie un dor,
Dor de pace, bucurie, dor de Țara cea de sus,
Dor de Împăratul slavei, de-al meu Domn... dor de Isus.

Tu vrei să-mi aduci doar teamă, când tu bați cu-așa putere,
Dar să știi că niciodată, nu mi-e teamă că-n durere,
Domnul Cel din slavă mie, îmi aduce-vindecare,
El îmi dă mereu putere, căci puterea Lui e mare.

Stropilor cei mici de ploaie, ce întruna voi veniți,
Să-mi aduceți numai lacrimi, voi sunteți acei... să știți,
Ce îmi ține-ți mereu vie, o credință dăruită,
De-o iubire ce vre-o dată, nu poate fi nimicită.

Căci ea este o iubire, ce în viaț-o simt mereu,
Este ea nemărginită, căci vine din Dumnezeu,
Ea alungă orice teamă, și-orice greu este ușor,
Când coboară lângă mine, prin a Duhului fior.

Nu-ncercați voi niciodată, pe mine să mă opriți,
Când de-n fața mea pe cale-ntodeauna voi veniți,
Căci Acel ce-i sfânt în slavă, este viu... Isus trăiește! ! ! ,
El de voi în nopți întruna, și în zile mă păzește.