Plângi creștine, plângi în ziuă, plângi și-n noapte... ale tale,
Lacrimi ce se scurg pe față, pline de amar și jale,
Le aude-ntodeauna, când ating ele pământul,
Nu se pierd, le strânge-ntruna, Cel ce este El Preasfântul.

Inima de vrea să plângă, tu nicicând să n-o oprești,
Al ei strigăt va ajunge sus în slăvile cerești,
Va fi-ntruna mângâiată, când va plânge... tu să știi,
De-Mpăratul vieții tale, de Stăpânul celor vii.

Ochii când îți lăcrimează, să nu îi apleci în jos,
Ci a ta privire-ntruna, ea să fie spre Hristos,
Doar El poate să-ți aline, pe-acest drum orice durere,
Mâna Lui mereu e plină, de iubire... mângâiere.

Plângi creștine, plângi întruna, lasă lacrimile tale,
Să le vadă Cel din slavă, Cel ce-i plin de îndurare,
Vei simți cum a Sa mână, blândă și mângâietoare,
Îți va mângâia obrazul, căci Isus margini nu are.

Vei simți a Sa blândețe, fața îți va mângâia,
Și în plâns El îți va pune, zâmbetul pe fața ta,
Vei simți cum te cuprinde, dragostea nemuritoare,
Căci creștine... cum e Domnul, nu e nimenea sub soare.

Numai El poate ca ție, să-ți aducă în suspin,
Doar prin Duhul sfânt creștine, sufletului tău alin,
Căci iubit ești tu de Domnul, ooo... și-a Lui marea iubire,
N-are margini... e curată, ea-ți aduce nemurire.

El e unul, nu e altul, este-un singur Dumnezeu,
Care îți aude plânsul, îți aude oful tău,
Stai la poala crucii Sale, să nu te îndepărtezi,
Vei vedea a Sa minune, doar așteaptă... și să crezi.

Căci Acel ce te cunoaște, este viu... adevarat,
Pe ai Săi copii vre-o dată, singuri El nu i-a lăsat,
Luptă-ntruna pentru tine, și a biruit mereu,
Căci acel Atotputernic, este bunul Dumnezeu.