Glorie Celui din slavă, să strigăm neâncetat,
Căci a fost și va rămâne, veșnicul nostr' Împărat,
Laudele să se-audă, din acele inimi care,
Îl așteaptă ca să vină, aplecate... cu răbdare.

Gurile să-nalțe-ntruna, imnuri doar de biruință,
Către Cel care El nouă, ne-a dat o făgăduință,
Către Cel ce niciodată-n, viață nu ne-a părăsit,
Numai El să fie astăzi, preamărit și proslăvit.

Să strigăm fără-ncetare, să-i aducem mulțumire,
Celuia ce-ndată vine, preamăritul nostru Mire,
Inimile care strigă, de vor fi mulțumitoare,
Îl vor întâlni pe Domnul, vor primi a Sa-ndurare.

Mulțumirea e sfințire, este și neprihănire,
Cei ce-o au ei sunt aceia, la a Domnului venire,
Se vor înălța spre ceruri, vor cunoaște slava Sa,
Mulțumurea-i după voia, Celui ce îi va-nălța.

Să strigăm azi osanale, aleluia să strigăm,
Închinați în fața Celui, pe care îl așteptăm,
Doar cântări de bucurie, să se-audă pe pământ,
Cât mai tare... să audă, Împăratul nostru sfânt.