Oricât de mari ar fi stropii de ploaie,
Oricât de reci sau poate-or fi fierbinți,
Sub nori ridică brațele spre Domnul,
Deschide-ți inima și Lui să-i cânți.

Niciunul dintre ei nu-ți va atinge,
Ființa ta sub nori când va cânta,
Căci Domnul a Sa aripă-și va-ntinde,
Să stai la adăpost în vreme rea.

Oricât de-nalt va fi azi valul mării,
Să nu îți fie teamă niciodat,
Căci Cel ce mustă valul este Domnul,
Acel ce marea-n dou-a despicat.

Stai aplecat sub val, căci te va trece,
Puterea cea de sus, de orice val,
Doar unul poate ție să îți ducă,
Azi barca vieții la al mării mal.

Oricât ar fi azi vuietul de tare,
Acel ce-i de furtună el adus,
Să nu îți fie teamă niciodată,
Cu tine în furtună e Isus.

Iar dacă-ți va fi teamă... către Domnul,
Creștine tu să strigi neâncetat,
De mână te va ține în furtună,
Căci tu de El nicicând n-ai fost uitat.

Oricât de grea ți-ar fi călătoria,
Ce astăzi o parcurgi atât de greu,
Să nu uiți... este o călătorie,
Ce te va duce ea la Dumnezeu.

Al ei sfârșit va fi-nceputul care,
El niciodată nu va mai sfârși,
În el cu Domnul slavei împreună,
În veci de veci cu El vom locui.