Aceeași ”credință”
Aceeași ”credință”, manifestată diferit. Noi suntem diferiți, deși avem același Tată. Acționăm în diversitate, dar într-o unitate cu Tata și unii cu alții, care vreau. Facem lucruri diferit, dar avem aceeași Sursă. Cunoaștem lucrurile lui Dumnezeu, în parte și beneficiem de ele în măsura credinței noastre. Ne asigurăm viața fiecare cum hotărăște el, vrei mult din Dumnezeu ai mult, vrei puțin atâta ai. Adevărul este că toți suntem fiii ai aceluiași Tată, pentru că ne-a născut din nou la cruce prin Fiul Său. Suntem diferiți dar suntem ai Lui. Moștenirea Lui ne este disponibilă fiecăruia.
Un nor de martori ne este prezentat în Evrei 11:33-36.”Prin ”credință” au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgădunțele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștile vrăjmașe. Femeile și-au primit morții lor înviați; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea și au fost chinuiți. Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare~& .”
Ce unitate în diversitate. Toți sunt în acel nor de martori. Unii au făcut ravagii în împărăția celui rău, cucerind împărății, făcându-și dreptate, primind făgăduințele, astupând gurile leilor, stingând puterea focului, vindecându-se de boli, câștigând războaie și înfruntând vrăjmașii. Au fost femei credincioase care și-au primit morții lor înviați înapoi. La fel este și astăzi cu copiii Tatălui, care știu că sunt Trupul lui Hristos pe pământ, care își cunosc identitatea în Hristos, își cunosc făgăduințele în EL și se ridică în autoritatea delegată de Dumnezeu. Aceștia fac ravagii în împărăția celui rău, cutremure în sânul domniilor, stăpânitorilor acestui veac și sunt puși pe fugă, câștigându-și teritoriile familiei, prin dreptatea lui Hristos, vindecându-se de boli, înfruntându-și vrăjmași și înviind morții, lucru care-l vom vedea și noi cu ochii noștiri, pentru că Dumnezeu este același, ieri, azi și în veci. Apoi au fost alții care nu au vrut, să-și primească izbăvirea prin credință, vrând moartea, pentru o înviere mai bună. Și au fost chinuiți și omorâți. Au suferit bajocuri, bătăi, lanțuri și închisoare. Nu toți au murit, dar au suferit pentru că, credința lor a fost să sufere nu să dovedească prin credință salvarea, vindecarea, eliberarea lui Dumnnezeu și măreția Lui când vrea să-și facă un Nume de slavă în viața fiilor Săi, salvându-i. Gloria Lui este vindecarea, eliberarea și nu moartea și batjocura copiilor Săi. Tot la fel este și astăzi, când auzi la tot pasul, Dumnezeu a vrut covitul, cancerul... ca să ne pună la încercare credința, să ne învețe adevărul Lui și când vezi că nu învață nimic, ci durere, necunoștință și orfani rămași pe drumuri fără părinții plecați prematur, pe care Dumnezeu îi voia să-și crească familia dumnezeiește, ca fii de Dumnezeu. Decât să creadă Adevărul mulți copiii de Dumnezeu zic, că așa vrea Domnul, pe cine iubește îl duce acasă să nu vină vremea să se piardă de la credință. Totuși cei născuți din nou, diferiți unii de alții, sunt ”una” în Hristos, numai că Dmnului nu-i fac plăcere astfel de fiii, care nu vor să-și primească făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ci trăiesc în lume ca cei din lume, asupriți de diavol, bolnavi, neputincioși și care nu se pot bucura de binecuvântările Tatălui nostru, din plin. Doamne vrem să ne cunoaștem cine suntem noi în Hristos, ca să trăim biruitori, pe pământ ca în cer. Amin!