Voi fiori plini de iubire, care astăzi m-ați cuprins,
Care-un dor atât de mare, după ceruri mi-ați aprins,
Dragostea cea minunată, mi-ați adus când eu eram,
Singur în această lume, când prin ea eu pribegeam.

Sunteți cei care în noapte, voi la mine ați venit,
Când eram prin întuneric, doar prin văi un rătăcit,
Mi-ați adus lumina care, drumul meu l-a luminat,
Ca să nu mai fiu în noapte-un fiu pierdut... un fiu sărac.

Căci voi pentru mine astăzi, sunteți o comoară vie,
Sunteți bogăția care, am găsit-o în pustie,
Când eram pierdut în viață, fără de vre-un rost în ea,
Ați venit să îmi aduceți, mie-n viață dragostea.

Mi-ați adus voi o căldură, viscolul când viscolea,
Mi-ați adus pacea divină, marea când se tulbura,
Căci fiorilor... din slavă, voi ați fost trimiși de Cel,
Care-i Împăratul veșnic; Regele Emanuel.

Voi nicicând și niciodată, să nu mă mai părăsiți,
Sufletul cu-a voastră umbră, voi mereu să îl umbriți,
Căci odihnă-ntotdeauna, doar în voi eu o găsesc,
Și mai mult, doar voi mă faceți, pe Isus să îl iubesc.