Ierusalim iubit, o, drag Ierusalime,
De-atâtea ori am vrut să te cuprind la piept
Și ca o mamă dulce, Eu brațele sublime
Mi le-am întins din ceruri cu dragoste spre tine,
Dar n-ai citit iubirea-Mi cu care-n veci te-aștept...

Ierusalim iubit, o, drag Ierusalime,
Spre tine-nlăcrimat pășesc printre măslini,
C-atâtea daruri sfinte primit-ai de la Mine
Și-acum, din cer, când Însumi am coborât la tine,
Mă vezi ca Cel mai mare Străin dintre străini...

Privesc azi toți finicii ce Mi-i așterni în cale,
Dar ah... Eu mult mai multe văd dincolo de ei
Și dincolo de cântec, de flori, de osanale,
După cortina veche a zidurilor tale,
Văd inimi împietrite și grele de iudei.

Mai grele decât plumbul, mai tari decât oțelul,
Mai reci ca sloiul gheții pe-al munților decor,
Mai oarbe decât orbii, căci li-i prea negru țelul,
Că dincolo de Rege, Eu mâne voi fi Mielul
Jertfit pe-altarul crucii pentru păcatul lor.

***
Creștinul Meu iubit, o, dragul Meu creștine,
Sunt ani de când plânsesem iudeii din cetate,
Dar, o, de-atâtea ori am plâns și pentru tine,
Văzând cum porți pe buze cuvântul despre Mine,
Iar inima ți-i grea și gândurile pline
De nedreptăți adesea și-ngrijorări deșarte...

Creștinul Meu iubit, o, dragul Meu creștine,
Tu, care-n rugi adesea îmi spui cuvântul “Tată”,
De ce îți vezi problema mai mare decât Mine
Și lesne deznădejdii cazi victimă-n ruine? !
Uitând c-al tău Părinte tot universul ține,
Uitând că mâina-Mi tare conduce viața toată...

O, de și-ar pune gândul, toți cei ce mă proclamă,
Să-Mi împlinească voia trăind pe-acest pâmânt!
O, de M-ar recunoaște toți cei ce-n rugi mă cheamă,
Umblând în ascultare, cu dragoste și teamă,
Cum i-aș cuprinde-n brațe ca cea mai dulce Mamă,
Iertând și mângâindu-i prin Duhul Meu Cel Sfânt!

***
Sunt ani de când plânsese Isus pentru cetate,
Dar astăzi poate... plânge la inimi de creștini
Că dincolo de jertfe cu notorietate,
Încă purtăm in inimi spații nedescuiate...
Nu, nu putem pretinde cu Domnul s-avem parte
În cer ca fii și fiice iar pe pământ — străini!

De-aceea-n vremea scurtă care ne-a mai rămas,
Toți ce purtăm în suflet un nume de creștin,
Prin reevaluare să facem un popas,
Să-nflăcărăm credința turnând ulei în vas
Și-n acest sumbru dangăt al ultimului ceas,
Să implorăm spre Domnul cu rugă și suspin:

O preaiubit Isuse, rămâi în noi ca Rege,
Ne ține Tu sub aripi în vremuri de sfârșit!
Cum mama-și strânge puii cu a iubirii lege,
Curând pe nori de slavă pe-ai Tăi îi vei alege...
O, cât dorim, Isuse, credința să ne lege
De cuibul veșniciei, de Tine infinit!

5 Aprilie 2021, Vancouver, WA