În inimă sunt doruri multe:

dorul de tot ce e firesc

dorul de casă sau de munte,

dorul de graiul părintesc.


Dor de poteci înmiresmate

de flori și tot ce e frumos.

De nori și clipocit de ape

de cer senin sau timp ploios...


Și astfel inima se-ncarcă

Cu dragi trăiri ce au apus

Dar cât de rar doru se-avântă

Spre ce ne-așteaptă, ce e sus...


Să porți în suflet dor de viața

Ce n-ai văzut și n-ai trăit

Nu poate fi-nțeles de lumea

Ce-n al ei mers s-a rătăcit.


Dar poate fi trăit de-aceea

Ce-am acceptat mandatul sfânt

Și recunoaștem că menirea

Nu ne e veșnic pe Pământ.


Ci dorul nostru se îndreaptă

Spre-o patrie ce-am cunoscut

în Slovele din Cartea Sfântă

Și-n ea ni-e singurul avut.


O Doamne, fă ca dorul nostru

Mai viu și mai înflăcărat

Să se avânte-spre cerescul

Și nevăzutul Tău palat.

Amin
Londra Aprilie 2021