Aleluia se aude, azi în colțuri de pământ,
Maranata... vine Domnul, spun creștinii care plâng,
Plâng de-o mare bucurie, cu o fericire-aleasă,
Căci se-apropie venirea, Celui ce-i vor fi mireasă.

Pregătesc azi haina alba, și o curăță îndată,
Cei ce caută sfințirea, ca să nu fie vre-o pată,
Când va coborâ din slavă, pe un nor să-și duc-acasă,
Mirele ce vine-ndată, să își ia a sa Sa mireasă.

Osanale strigă astăzi, inimile dăruite,
Înspre Cel ce este viață, ele sunt de El iubite,
Pe-al Său braț mereu purtate, ele-au stat în căutare,
De neprihănire sfântă, de supunere... răbdare.

Strigă mamele și tații, strig copiii mici și mari,
Și acei întorși la Domnul, ce au fost cândva hoinari,
Ei înalță mulțumire, Celui care va veni,
Ridic mâinile spre ceruri, pe El pentru-al proslăvi.

Strigă astăzi mulțumire, și priviri nedezlipite,
De acele preaânalte locuri sfinte... infinite,
Mulțumesc ele întruna, pentru locul pregătit,
Cu o dragoste ce-i mare, de Acel ce-i preamărit.

Ooo... Tu Domn al mântuirii, slăvile ce le deții,
Cel ce ne iubești întruna, cu o dragoste dintâi,
Ție astăzi ți se-nchină, tot pământul Împărate,
Căci el știe, revenirea... e aproape... nu-i departe

Munții Ție ți se-nchină, fiarele ce-s în păduri,
De privești astăzi Stăpâne, peste tot sunt numai guri,
Ce flămânde sunt de Tine, inimi care ard de dor,
Toate-ți cântă maranata, așteptând spre cer un zbor.

Ele-așteaptă ca să vină, al lor Domn căci ele știu,
Că Stăpânul lor El este, Cel adevărat și viu,
Azi în fața Ta se-apleacă, căci ești Rege... Împărat,
Îți înalță doar cântarea-n care ești Tu înălțat.

Ute-te peste aceia, ce se-adună în necaz,
Cum amărăciunea Doamne, curge azi pe-a lor obraz,
A lor guri ce-s înecate, azi te laudă mereu,
Simt fiorul ce le-aduce, a Ta pace-n timpul greu.

Toți te laudă Isuse, tot azi Ție ți se-nchină,
Chiar și gemetele care, au azi inimi ce suspină,
Căci suflarea-ngreunată, simte o suflare vie,
Ce-o primește doar din gura, Celui viu din veșnicie.

Se apleacă tot pământul, care este-n așteptare,
Mâinile împreunează, stă umil în închinare,
A-nțeles că tu ești Rege, că ești marele-Mpărat,
Ce aștepți azi închinare, pentru jertfa ce ai dat.

A-nțeles că nu-i salvarea, pe pământul secetos,
Ci în mila Celui veșnic, are-un nume sfânt... Hristos,
Și-ți aduce mulțumire, zi și noapte Dumnezeu,
Și în vremurile bune, dar și-n timpul care-i greu.

Stă îngenuncheat Isuse, azi la poala crucii tale,
Chiar de-i dus de vre-o urgie, pe cărare jos în vale,
Lacrimi pline de iubire, Ție ți le dăruiește,
Azi pământul ce spre Tine, mult prea greu Isus pășește.

Dar se-ncrede omenirea, în acea făgăduință,
Ce ți-ai dat-o Tu Isuse, pentru ea... și-orice ființă,
Ce te va urma pe Tine, astăzi până la sfârșit,
Ea va fi ființa care, va vedea un răsărit.

Aleluia... osanale... slavă Ție-n veci Isus,
Pentru mântuirea Doamne, pe pământ ce ai adus,
Când pe-o cruce-ai închis ochii, ca s-avem astăzi iertare,
Pentru toate azi pământul, îți aduce închinare.