Trezește, Doamne-n noi dor după cer
Căci inimile noastre s-au încătușat
De-acest pământ murdar și efemer
Uitând esența-n traiul ce ne-ai dat.

Trezește Doamne-n noi dor după Tine,
După splendoarea părtășiei sfinte,
După minunea bucuriei pline
Ce dăruiești prin Duhul Tău, Părinte!

Trezește, Doamne-n noi simțirea care
Plânge, suspină cu acel nenorocit,
Zdrobește lanțurile ce în nepăsare
Ne țin captiv al sufletului simț.

Trezește, Doamne-n noi o unitate sfântă,
Să ne iubim așa cum Tu ne-ai spus,
Să nu mai fim porniți spre judecată,
Ci să iertăm, cum ne-ai iertat, Isus!

Trezește, Doamne-n noi dorința vie
De-a Te întâmpină pe nori de cer
Scapă-Ți din nou mireasa din sclavie,
Ce ține dorul după Mire prizonier.

Trezește, Doamne-n noi duh de trezire
Să fim mai vegheatori ca orișicând
Curând se gată noaptea și soarele răsare
Vedea-vom strălucirea din ochii Tăi, curând!


Amin