În umbra Ta.

În umbra Ta, sfios sărman,
Cu legi nedrepte-nguste,
Mă simt în lume un orfan,
Cel mai anost și rău tiran,
Cu gândurile-ascunse.

Iubirea mea, un fir subțire
Ce s-ar putea ușor a rupe,
Îmi spune de a Ta iubire,
Înflăcărată în simțire,
Ca un vulcan pe munte.

Un saltimbanc pe scena vieții,
M-aș fi zdrobit căzând în neant,
De nu topeai tăria gheții,
Nu risipeai aburii ceții,
Din cerul Tău înalt.

Durere-ascunsă-n infinit,
Sub cerul mânios și negru,
Cu milă mă privești mâhnit,
De parcă n-ai fi suferit,
Oooooo! ! ! Dumnezeu integru.

Eu... într-un colț privesc supus,
Cu teamă și durere,
Un vinovat; mă simt pătruns,
De gânduri și privesc în sus
Spre Tine în tăcere.

Fior nestăvilit, de bucurie,
În sufletu-mi pătat și în mustrări,
Tu vrei să fim cu Tine-n armonie
Si viața ce mi-ai dăruit-o mie,
Să fie-un șir de remușcări.