Nu-i ușor a scrie

Nu e chiar așa ușor ca să compui,
Poezii-nrămate într-o rimă...
Și cu-atât mai mult să le agați în cui,
Tainic, undeva-ntr-o altă inimă.

Uneori te trezești în noapte,
Alteori lași lucrul jos...
Și începi a scrie după șoapte,
Așezate în condeie de Hristos.

Te zbați și te frămânți în fiecare vers,
Să nu pierzi tonul și măsura,
Iar de vrei să aibă rezonanță-n Univers,
Deschide și citește doar Scriptura.

Fiindcă oricât ai fi de talentat,
Dibaci de mână și ager la gândire...
Dacă nu ești de Domnul inspirat,
Toate-s o nefericită-nșiruire!

Și de-ai alege din întreg vocabularul
Tot ce-i mai frumos dintre cuvinte,
Dacă nu se toarnă peste ele harul,
Nu se pot urca la nici o minte.

Nu-i ușor, dar se merită cu-adevărat
Să trimiți pe-adresa cerului o poezie,
Ca un dar de-un bun miros și legănat
Cu care-ai să te-ntâlnești și-n veșnicie!

~Amin~