Joi, grădina de măslini foșnește-ncet, agale,
Iar ucenicii caută, odaia ceea de sus.
Ca să mănânce Paștele, căci este sărbătoare,
Și-au găsit-o așa, exact cum le-a fost spus.

Pe când ședeau la masă, Isus a luat cuvântul:
"Adevărat vă spun, că unul dintre voi,
Ce stați în jurul mesei, chiar astăzi mă v-a vinde."
Și ei s-au întristat, chiar unul dintre noi?

"-Anume cel ce-ntinge, în blid cu Mine mâina,
Dar vai de omu-acela, prin care sunt vândut.
Se va căii amarnic, de fapta-nfăptuită,
Mai bine ar fi fost să nu se fi născut."

Și, după Sfânta Cină ei au ieșit pe munte,
Ca Domnul să se roage, iar ei ca să vegheze.
Dar somnul i-a cuprins, îngreunându-i ochii,
Ei n-au putut măcar un ceas s-acționeze.

Și-ndată o mulțime, cu săbii și ciomege,
Trimiși de cărturari, de preoți si bătrâni.
În cap cu vânzătorul, se îndreptau în grabă,
Să-l prindă pe Isus, între-a le sale mâini.

Isus a luat cuvântul, și plin de bunătate,
Privind înspre mulțime, asa El le-a vorbit:
"Ca după un tâlhar, cu săbii și ciomege,
Ca să mă prindeți voi, așa azi ați ieșit.

Dar când ședeam în Templu și învățam norodul,
De ce nu ați pus mâina, ușor m-ați fi voi prins.
Dar toate-acestea lucruri, s-au întâmplat anume,
Ca să se împlinească, tot ceea ce-a fost scris."

Atunci toți ucenicii, l-au părăsit în grabă,
Și așa s-a împlinit, cuvintele rostite:
Voi bate ei Păstorul, cum scrie-n Zaharia,
Iar oile turmei, vor-fi risipite.











28/04/2021