Planul de Răscumpărare

Când în opera-I măreaţă a creaţiei Prea Sfinte,
Creatoru-a prevăzut, peste veacuri mult-nainte,
Că păcatul e posibil, cu-a sa gravă ameninţare
A luat măsuri precise, de-ai ieşi-n întâmpinare,
Cu un plan elaborat, de dumnezeiasca-I minte.

Dumnezeu Tatăl şi Fiul, au ştiut de-apostazia
Lui Lucifer, heruvimul, ce-şi exhiba măiestria,
Fiinţa cea mai înaltă, completă-n desăvârşire,
Purtătorul de lumină, sus la Tronul de mărire
Care prin contra lucrare, a perturbat veşnicia.

Au ştiut şi de căderea, omului ce-a fost zidit -
Prin puterea înşelătoare-a marelui nemulţumit,
Care-avea s-o exercite prin perfida lui dispută
Pentrucă deja pierduse lupta-n ceruri începută
Iar în urma controversei se vedea nedreptăţit.

Planul de răscumpărare conceput de Trinitate,
Nu a fost gândul venit după ce au fost călcate
Ale Domnului porunci, prin a lor neascultare,
De Eva şi-apoi Adam, comiţând păcatul mare
Aducând cu el osânda, peste ei şi peste toate.

El a fost desvăluirea, tainei de veacuri ascunsă;
Era-acea descoperire, a Gândirei Nepătrunsă,
Ce-n lucrarea mântuirii, dezvolta consolidarea
Legilor fudamentale, care consfinţeau crearea
A gândirei cea Divină, ce nu putea fi pătrunsă.

Pentru-a lui îndeplinire, s-a hotărât ca Hristos,
Să se dea pe Sine jertfă, coborând atât de jos,
Încât El S-a dezbrăcat, de mărirea Lui Divină
Şi-a luat firea căzută, după mii de ani de vină
A istoriei preasfintre ce-a fost întoarsă pe dos.

Cine poate măsura cât de-adânc-a fost Iubirea,
Oferindu-se prin harul, ce-a trezit compătimirea,
Pentru neamul omenesc, de-a fi-n totul liberat
Din coşmarul decăderii, mântuindu-l din păcat,
Şi-al reaşeza prin har, dândui-se-ndreptăţirea?

Adâncimea si-nălţimea dragostei lui Dumnezeu,
Au rămas şi vor rămâne, un mister care mereu,
Şi aici, şi-n veşnicie, tot mai mult vom cerceta
Aflând taina ei sublimă, în jertfa de la Golgota
Când pe crucea cea-nălţată, a ajuns la apogeu.

Temelie-n fundamentul Tronului Său de domnie,
Dezvoltare a principiilor, izvorând din veşnicie,
Iubirea S-a dat pe Sine-n jertfa sfântă şi deplină
Pentru-a fixa-n Univers, liniştea cea mai senină,
Pacea dulce-a lumilor, un consens şi-n armonie.

Ea a fost şi va rămâne, completă-n globalizare,
Dăruind orice resursă ce-avea ceru-n posedare
Ca nimic să nu lipsească, din planul de mântuire;
Fiind posibilă salvarea, în renunţarea la mărire,
Iubirea a conservat totul, în jertfa-I umilitoare.

Şi, nici chiar marea veşnicie nu va putea rândui
Preţul jertfei lui Hristos, în actul de-a-Şi dărui,
Viaţa Sa de Dumnezeu, lăsând gloria cerească,
Îmbrăcându-Se-n natura şi în firea omenească
Şi-omului, să-i dea iar dreptul, în pace a vieţui.

Complet de desăvârsite, au fost cele ce-a creat
Că nimic din Univers, nu se putea-a fi schimbat,
Prin pretenţia cea pusă, de prea marele Lucifer,
Ce-a dorit ca să răstoarne Legea ordinii din cer
Pentru care-n confruntare, a şi fost aruncat jos.

Controversa provocată, prin faptul că s-a luptat
Până-n ultimele clipe, sperând de-a nu fi privat,
De cerul măreţ şi sfânt, a bulversat Universul,
Pus în marele pericol, să-şi revizuiască mersul
Dar care-n finalul luptei, a fost complet liberat.

Dar în Marea Înţelepciune, a Puterii creatoare
Universu-a fost salvat, de cumplita ameninţare,
Pentrucă-a intervenit Însuşi, fiind Creatorul lui,
Viaţa jertfă să-Şi depună pe crucea Calvarului
Prin Iubirea cea supremă, care-a fost biruitoare.


Flavius Laurian Duverna
16 februarie 2007