Ooo... iubire, Tu iubire, ești Cel care-a dăruit,
Omenirii mântuirea, sus pe cruce răstignit.

Bunătatea ce-ai adus-o, ai adus-o printre spini,
Printre stropii Tăi de sânge, printre stropii cei divini.

Ooo... Tu Doamne, a Ta milă, peste noi Tu ai lăsat,
Cu o suliță în coastă, când ai fost Tu înțepat.

Cei ce te-au văzut atuncea, suntem astăzi chear și noi,
Cum Tu ai luptat pe cruce, lupți și azi într-un război.

Pentru noi atunci calvarul, cel cu moarte l-ai răbdat,
Ca acei ce-au fost atuncea, dar și eu să fiu salvat.

Ai adus pacea în lume, într-o lume-atât de rea,
Ai iubit-o-ntotdeauna, azi iubești ființa mea.

Și a mea dar și a celui, ce rămâne lângă Tine,
Care pe un drum al crucii, nu se uită la ce vine.

Ai iubit orice ființă, dar iubești Tu și acum,
Căci și astăzi mulți pe Tine, ei te răstignesc pe drum.

Chear și azi ți-aduc ei hulă, și mereu te prigonesc,
Cei cărora Tu pe cruce, le spuneai... Eu vă iubesc.

Chear și azi se mai aude... cine este Dumnezeu? ,
Ei nu cred că ești Stăpânul, că ești Domnul lor... și-al meu.

Iartă-i Doamne, cum odată, Tu călăii i-ai iertat,
Cu privirea îndreptată, spre-al Tău Tată minunat.

Spune Tu încă odată... Tată, ei nu știu ce spun,
Dă-le astăzi înc-o șansă, pe al mântuirii drum.

Ooo... iubire, Tu iubire, vino iar azi pe pământ,
Să se vad-a Ta putere, ce e vie în cuvânt.

Lasă o trezire Doamne, înc-odată-n a Ta milă,
Să se-nchine-ntreg pământul, cu o față mai umilă.