Nimic nu ne atrage
Din lumea de-noptări
Ci ființa vrea să-L roage
Pe Cel ce dă iertări.

Nu-ngăduim conecții
Cu stări fără de har
Rămânem cu protecții
Din veșnicul hotar.

Nimic nu ne încântă
Din tot ce-i efemer
Țintim spre Țara sfântă,
La marele transfer.

Suntem în pribegie
În lumea de nevoi
Ființa noastră știe
De viața de apoi.

Nimic din ce-i neclar
Nu ne înseninează
Doar Meșterul Zidar
Spre Rai ne-nflăcărează.

În cealaltă lume
Nimic nu vom lua
Nici aur, nici renume
Ci doar iubirea Sa.

Desprinși de frământarea
Sub care mulți trăiesc
Zilnic trăim chemarea
Spre Plaiul Pitoresc.

Nimic nu captivează
Ca harul revărsat
Și-asta în noi creează
Un dor înaripat.

Din lumea cu probleme
Ne deplasăm spre Rai
Mai bine diademe
Decât noroi și scai.

George Cornici
Aprilie, 2012