A vedea cu ochii vs. inima

   Atunci când vezi cu ochii, nu mai ai nevoie să crezi; ai văzut cu ochii minții tale și ești sigur pe ce ai văzut. Umbli prin ce ai văzut și trăiești cum ai văzut. Credința este inutilă, în acest mod. Domnul Isus vorbea cu ucenicii Săi, înainte de patima Sa, zicând: ”acum voi fi dat în mâinile oamenilor, acum vine stăpânitorul lumii acesteia, care nu are nimic în mine, acum a sosit ceasul și voi fi dat... ” etc. Dar ei Îl vedeau cu ochii fizici și-L auzeau ce spune, dar nu pricepeau nimic. De aceea după învierea Lui, când i-au anunțat femeile despre învierea Domnului Isus, ei uitase toate cele spuse de Învățătorul lor. Auzind zvonurile cu privire la învierea Lui și văzând mormântul gol, au  crezut ce au văzut și ce le spusese femeile;”Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus.” Ucenicii au intrat și ei în mormânt și au văzut la fel și au crezut, ce au văzut. Isus nu mai este! Ioan 20:9-10.”Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morți. Apoi s-au întors acasă.” Maria Magdalina plângea la mormânt, iar Isus I- s-a arătat, însă ea credea că-i grădinarul după ochii ei fizici, dar ”puterea învierii lui Isus” era acolo și un simplu cuvânt,”Marie” rostit de Isus, a deschis ”ochii inimii ei” și I-a răspuns ”Învățătorule!” Glorios! a sosit credința, i-a venit în inimă tot ce El le vorbea înainte de moartea Lui. Același lucru s-a întâmplat și ucenicilor Lui încuiați în casă de frică. Când Isus a apărut între ei și le-a zis ”Pace vouă” le-a arătat mâinile și coasta Sa străpunsă, iar ei s-au bucurat, că au văzut pe Domnul cu ochii lor fizici. Le-a făcut marea trimitere în lume, exact cum pe El L-a trimis Tatăl. I-a echipat și prin nașterea din nou, i-a făcut vrednici de a ierta păcatele celor cu care vor intra în contact în lume. Situația lui Toma nu era mai dificilă decât a celorlalți ucenici, ci eu cred că Toma era unul din cei care au adus prin nedumerirea și îndrăzneala lui, mai multă lumină în noi toți, de a crede moartea și învierea Domnului Isus. Eu apreciez mult pe Toma, era un om puternic, care vroia să vadă, ceea ce nu putea crede, pentru că inima și duhul lui nu erau luminate de Duhul Domnului, la fel ca a celorlalți ucenici. Dar când a apărut Isus între ucenici și era și Toma, când Domnul îl cheamă să se convingă de învierea Lui, nu ne spune că a pus degetul în coasta Lui, ci la fel ca la Maria, când a auzit glasul Învățătorului lui, Toma a exclamat cu credință deplină, prin puterea învierii lui Isus, prin Duhul care chiar atunci înviase duhul lui, inima lui se trezește rostind ceea mai puternică dovadă din Universul acesta, Dumnezeirea Domnului Isus, mult contestată și astăzi de cei ce cred doar ce văd cu ochi fizici și nu cred Adevărul lui Dumnezeu, care nu se vede cu acești ochi, ci cu ochii duhului. Toma exclamă: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!” Pe Dumnezeu nu poți să-L vezi cu ochii fizici, ci cu ochii spirituali. Dumnezeu este Duh și relaționează cu omul Duh la duh. De aceea Domnul Isus zice lui Toma: ”Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” Pe cine avea în vedere Isus când fericea pe cei ce au crezut și nu au văzut, pentru că ucenicii toți au crezut doar, ce au văzut? Noi știm că Dumnezeu nu este în timp, El vede sfârșitul de la început, iar El vorbea despre noi, cei ce credem Evanghelia lui Hristos, așa cum scrie Adevărul pur, nerăstălmăcit de vreo religie și ucenicii Lui astăzi trăiesc și umblă prin credința din inimă și nu prin vedere.

   2 Corinteni 4:15.”Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.”

   Ioan 17:3.”Și viața veșnică este aceasta: să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Acesta este Adevărul, care nu se vede cu ochii naturali, ci cu cei spirituali, cu inima, cu duhul nostru, crezând tot ce zice Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum scrie. Mulțumesc Tată din toată inima, pentru DARUL Tău!