Mereu vei fi a mea iubire,
De când în viaț-am cunoscut,
Acel fior al nemuririi,
Ce eu nicicând nu l-am avut.

Mereu vei fi a mea comoară,
Ce astăzi am găsit-o eu,
Ea nu e pământească Tată,
Comoara mea e... . Dumnezeu.

Vei fi lumină-n acea noapte,
În care luptele se dau,
Eu voi striga numai la Tine,
La cruce jos... eu o să stau.

Mereu vei fi Tu Doamne-n dorul,
Ce inima azi mi-a cuprins,
Doar el e cel care mă face,
Nicicând eu să nu fiu învins.

Mereu vei fi a mea speranță,
Pentru-acea zi când voi vedea,
Cum Tu cobori din cer Stăpâne,
Ca să mă duci în slava Ta.

Mereu nădejdea-mi va fi Doamne,
Prezența Ta ce-o simt mereu,
Ea este-o cercetare sfântă,
În ea prezent ești Tu... și eu.

Ooo... Tu iubire cea curată,
Tu-mi pui un zâmbet când eu plâng,
Ești cea care-mi aduci putere,
Prin poezie și un cânt.

Mereu voi pune pe hârtie,
Tot eu ce simt când mi-este greu,
Dar și atunci când mi-este bine,
Voi scrie pentru Domnul meu.