Dumnezeu și azi lucrează,
Cum cândva El a lucrat,
Este fără de odihnă,
De cu zori până-n serat.

Stă de veghe-ntotdeauna,
Și în timpul cel de noapte,
Să ne apere de umbre,
De-a văzduhului reci șoapte.

Pentru mine, pentru tine,
Luptă El neâncetat,
Căci nu vrea unul să piară,
Toți s-ajungă la Palat.

Luptă El cu-ntreg vazduhul,
Și nicicând nu obosește,
Zi de zi ne-arată Domnul,
Cât de mult El ne iubește.

Începând de dimineață,
Pe cer zorii când i-aduce,
Dar și-atunci când ale noastre,
Vieți se află la răscruce.

Ne arată-n toi de ploaie,
Dar și-n mijloc de furtună,
Cât de mare e iubirea,
Aducând o vreme bună.

Dumnezeu și azi lucrează,
El nu e părtinitor,
Înălțimile coboară,
Înviind pe cei ce mor.

Azi lucrarea minunată,
E văzută ea mereu,
Ridicând povara celor,
Ce o duc atât de greu.

E prezent în orice clipă-n,
Vreme bună... în pustiu,
Îi simțim mereu prezența,
Chiar și-aici... pe Domnul viu.

Prin cuvânt El ne ridică,
Vindecă printr-o cântare,
Ne unește prin iubire,
Chiar de stăm la depărtare.

Este viu... vedem cu toții,
O lucrare minunată,
Cel ce urlă din adâncuri,
Nu poate să ne despartă.

Firul alb de legătură,
Care astăzi ne-a unit,
Este-o dragoste eternă,
Care este-un infinit.

Căci așa lucrează Domnul,
Biruiește cu iubirea,
Pe cel rău ce vrea s-aducă,
Între noi azi despărțirea.

De vom fi și noi pe cale,
Plini de dragostea cerească,
Vom vedea că El lucrează,
Nimeni n-o să ne oprească.

Vom vedea minunăția,
Și cu toți vom înțelege,
Cel care și azi lucrează,
Este Împărat... e Rege.