Voi alerga la Tine să-ți spun de unde am căzut
Deși erai mereu cu mine... eu totuși n-am știut...
Sub crucea mea micuță ades mă poticnesc
De-atâtea ori mă clatin... mă tulbur și greșesc...

Te strig din depărtare chiar de pe cantul gropii
Prin ceața cea mai groasă privești cum mă apropii...
Cu pâine și cu pește și foc pe altar aprins
Un fagure de miere cu dragoste-mi întinzi...

Voi alerga la Tine crezând că mă-nțelegi
Că rănile învechite cu dragoste le legi
Și tremurul din suflet Tu mi-l alini cu dor
Îmi faci mersul mai sigur, parcă mai ușor

Eu știu că pentru Tine, doar pentu Slava Ta
Te-apleci și-mi întinzi mâna iar eu mă prind de ea
Și de stau în picioare, eu, Doamne recunosc
Că nu-i copac în lume ca mine noduros...

Voi alerga la Tine, spre Tine voi striga
În sufletul ce-mi seacă mai toarnă apa Ta
Mai varsă din ulciorul atâtor îndurări
Mai vino cu răspunsul atâtor așteptări...

Doar Tu-mi poți da răbdare, puteri de-a nu cârti
Când nu-mi aduci răspunsul și pari a zăbovi
Doar Tu ma ții pe munte și-n vale de-s căzut
Tu-mi ușurezi povoara întregului trecut...

La Tine vin, o, Doamne, că-n lume n-am găsit
Un loc mai plin de pace, de har sfânt liniștit...
Un loc să fiu primit fără de judecată
C-un gust ca de acasă... de pâine și de apă...