Din inimi goale harpele plâng,
Suspinul poartă amprenta de lut,
În iluzii ne amăgim demult
Că n-avem credință pentru Cuvânt!
Cu maestre cuvinte ne jucăm
Fără a simți a lor putere,
Suntem Adami și aceleași Eve
Momiți de Satan ca-n grădina Eden!
Dar ai noștri ochi nu sunt deschiși
Să vadă goliciunea din păcat,
Mergem încet, sigur spre Necurat,
Și-n inimi goale noi suntem captivi!
E întuneric și timpul s-a scurs,
Clipa se-așterne și ea tăcută,
Harpele plâng, dar cine să le-audă?
Trezește-ne, ai milă de noi Isus!

Amin!