Fără lacrima ce curge, astăzi pe obrazul tău,
Nu se va deschide drumul, ce duce la Dumnezeu,
Ea deschide poarta-n care, stă demult și te așteaptă,
Cel ce-ți este astăzi ție, Prieten bun, Frate și Tată.

Făr-al tău suspin din noapte, norii nu ar tremura,
Nu s-ar auzi nici glasul, ce-i desparte-n vreme grea,
Printre ei să-ți lumineze-n noapte ție drumul tău,
Să nu rătăcești în lupta-n care lupți atât de greu.

Fără strigătele tale, ce le strigi într-o durere,
N-ai primi tu niciodată, picături de mângâiere,
Ai zăcea pe drum în vale, de durere jos răpus,
De vei tace... niciodata, nu coboară vre-un răspuns.

Fără mâna ridicată, în cuptorul ce-i aprins,
De Acel ce-l poate stinge, nu putea-vei fi atins,
Căci atingerea divină-ți este scut ea în cuptoare,
Chear de-ți este greu în ele, ea îți este alinare.

Nu fi trist când toate-acestea, sunt prezente-n viața ta,
Lacrimile ce-s amare, mereu te vor ajuta,
Să-L cunoști pe Cel ce-ntruna, fața ta cu-a Lui iubire,
El o șterge dăruindu-ți, zâmbetul de fericire.

Și suspinul când apare, frate tu nu te mâhni,
El se-aude până-n ceruri, și îndată va veni,
Să-ți aducă a Sa pace, să îți ștearg-al tău suspin,
Să îți dea tărie-n suflet, pentru vremuri care vin.

Stai cu mâna ridicată, lasă lacrima să vină,
Strigă cât mai tare frate, al tău suflet când suspină,
Vei vedea cum va deschide, Împăratul sfânt Isus,
Cerul... ca să îți aducă, ajutorul Său de sus.