Tu mi-ai adus iubirea, atunci când eu strigam,
Că singur sunt pe lume, prin ea când rătăceam,
Cu-ai Tăi fiori Isuse, Tu m-ai îmbrățișat,
A mea singurătate, atunci ai alungat.

Tu mi-ai adus speranța, că noi doi într-o zi,
Vom sta față în față, când Tu vei reveni,
La piept că mă vei strânge, și azi aștept mereu,
Alerg spre întâlnirea, cu Tine Domnul meu.

O rază de lumină, în viață mi-ai trimis,
Ca să-nțeleg că Raiul, nu este doar un vis,
Mi-ai luminat cărarea, pe care să pășesc,
Ca să ajung la Tine, ooo... Domnul meu ceresc.

Văpaia din adâncuri, atunci când răsuna,
Ai coborât cu pace, peste ființa mea,
Ca să nu fiu pe cale, un suflet tulburat,
De-adâncul ce răcnește, el astăzi ne-ncetat.

Mi-ai dat Isus tărie, ca-n vremi de clătinare,
În fața încercării, să stau doar în picioare,
Nimic să nu mă-ntoarcă, orice-ar veni pe drum,
Cum Doamne tot încearcă, vrăjmașul... chear și-acum.

În car de biruință, Tu m-ai urcat mereu,
Să nu mă nimicească, pe cale cel ce-i rău,
Să îmi strivească Doamne, el sufletul ar vrea,
Pe drumul către Tine, spre-Mpărăția Ta.

Ooo... Dumnezeul păcii, și Cel a nemuririi,
Nu mi-ai lăsat ființa, o pradă a pieirii,
Mi-ai dat a Ta iubire, speranță mi-ai adus,
Că după-această viață, voi fi cu Tine sus.