Atinge-mă Doamne sub norul de ceață,
Să pot să te strig, și-al meu glas să-l străbată,
S-ajungă la Tine, să treacă de noruii,
Ce-ncearcă pe cale, s-ascundă ei zorii.

Atinge-mi ființa, în timp de-ncercare,
Să pot în tăcere a Ta îndurare,
S-aștept, căci Isuse-ncercarea mi-aduce,
O mare-ndoială, la drum cu răscruce.

Atinge-mi și ochii, când bezna se lasă,
Să văd calea care mă duce acasă,
Căci drumul în beznă, pe loc mă oprește,
În ea chear și gândul mereu rătăcește.

Atinge-mi și mâna în jos ce coboară,
Alungă puterea pe ea ce-o doboară,
Mereu către Tine în sus ridicată,
Să stea... Tu atinge-o să fie curată.

Atinge-mi și glasul, să strige mereu,
Atunci când încearcă acel ce e rău,
Să-l stingă, căci Doamne el tare ar vrea,
Să-ți cânte doar Ție, în clipa ce-i grea.

Atinge-mi genunchii ce-s slăbănogiți,
De Tine Isuse să fie-ntăriți,
În zi-nourată să stea-n închinare,
Dar Doamne și-n ziua ce-i plină cu soare.

Atinge-mi și inima care dorește,
Să-ți spună pe Tine cât ea te iubește,
Suflarea ce-i vie dă-i Doamne Isuse,
Să-ți spună și tainele-n ea ce-s ascunse.

Atinge-mi Tu astăzi și sufletul meu,
Să fie născut el doar din Dumnezeu,
Să fie pe cale de Tine atins,
Nicicând să nu fie vre-o dată învins.