Ce frumoasă este clipa,
Gândul când se-nalță-n sus,
El acolo îl găsește,
Pe-al meu Domn iubit Isus,
Pe-al Său piept se odihnește,
Gândul meu ce-i obosit,
Căci acolo el se simte,
Gândul cel mai liniștit.

E frumos când închid ochii,
Și îmi iau avânt în zbor,
Sub un cer senin spre Domnul,
Pe o aripă de dor,
Cu dorința... doar o clipă,
Să vorbesc cu El aș vrea,
Să-mi aline-a mea durere,
Care-i uneori prea grea.

Eu aș vrea să-i spun că viața,
Multe vremuri mi-a adus,
Și cu ploaie și cu soare,
Și în zori și în apus,
Vreau să-i spun că despărțirea,
De cei dragi a fost prea grea,
Și-a lăsat o rană care,
Vindecarea Lui o vrea.

Îi mai spun Celui din slavă,
Că sunt singur pe pământ,
Să coboare jos cu mine,
Ca în clipa-n care plâng,
Să îmi mângâie suspinul,
Ce îl țin ascuns mereu,
Căci acei de lângă mine,
Nu-nțeleg când mi-este greu.

E frumos când zbor spre Domnul,
Cu-o dorinț-atât de mare,
Ea mă trece peste munții,
Ce se-nalță ei sub soare,
Peste mările întinse,
Zborul meu e-atât de lin,
Căci îmi netezește calea,
Cel ce-aude-al meu suspin.

El dă norii la o parte,
Chear și vântul mustră-ndată,
Și oprește-orice furtună,
Căci dorința-nflăcărată,
Mi-o cunoaște Cel divin,
De-a ajunge-o clip-n ceruri,
Să vorbim noi doi puțin.

Și atunci când trec de toate,
Când eu simt prezența Sa,
Ooo! ! ! ... e-atât de minunată,
Clipa când ființa mea,
Pe Cel sfânt îl întâlnește,
Și la pieptul Lui cel sfânt,
El o strânge-... . i minunată,
Acea clipă... chear de plâng.

Îi spun tot ce mă apasă,
Îi spun toat-a mea durere,
Cu răbdare mă ascultă,
Și-mi aduce mângâiere,
Inimii îndurerate,
Domnul meu îi dă alin,
Și îmi șterge orice rană,
Orice of... orice suspin.

Este-atât de minunată,
Clipa când îl întâlnesc,
Chear de lung îmi este zborul,
Eu nicicând nu obosesc,
Căci purtat pe-un braț puternic,
Peste mări și văi e dus,
Împlinind a mea dorință,
"Părtășia cu Isus".