Adevărul și iubirea

Mulți părinți se-ntreabă astăzi,
De aici când vor pleca,
Pe-ai lor prunci rămași în urmă,
Cine îi va învăța?

Adevărul care este,
Calea către Dumnezeu,
Ce deschide el îndată,
Cerul când le-o fi mai greu.

Dragi părinți, copiii-nvață,
Adevărul din pruncie,
E sădit de gura mamei,
Îndrumându-i cum să fie.

Să le spună dimineața,
Și în zi dar și în seară,
Că o cale-adevărată,
Nu-i doar cea din primăvară.

Ci ea trece și prin viscol,
Și prin toamnă cu-a ei ploi,
Și prin vara-nferbântată,
Și prin vremuri cu nevoi.

Și învățătura sfântă,
Ea de tată e rostită,
Îi învață să se roage,
Pe cei mici în orice clipă.

Îi învață cum spre ceruri,
Să înalțe mâini curate,
Rugăciunile să fie,
De Isus ele-ascultate.

Dar aceste toate Domnul,
În scriptură El ne-arată,
Să ne fie-nvățătura,
Dintr-o dragoste curată.

Să le spunem cu iubire,
Adevăru-adevărat,
Ca să crească-n ei sămânța,
Rodului care-i curat.

Adevărul și iubirea,
Învățată de copii,
Este calea ce-i va duce-n,
Țara celor veșnic vii.

De ne-om învăța copii,
În iubire ei să fie,
Și în adevăr în viață,
Vor sfârși în veșnicie.