Inima ți-e goală astăzi, căci tu frate ai pierdut,
Jumătatea... ce o viață, împreun-ați petrecut.

Plângi în miezul cel de noapte, și în zi te-ascunzi mereu,
Crezi că nimeni nu te vede, dar te vede Dumnezeu.

Suferința-ți este-amară, golul este-atât de-adânc,
Este-un gol plin de dorința, de-a pleca de pe pământ.

Ai în vis o întâlnire, ce-o aștepți cu nerăbdare,
Să îți vezi a ta soție, ce-a fost sfântă... iubitoare.

Vrei s-o strângi din nou în brațe, glasul ei să îl auzi,
Să îi ștergi tu în durere, ochii ei ce-au fost doar uzi.

Vrei s-o ții din nou de mână, la ureche să-i șoptești,
Că ea este-a ta iubire, să-i spui cât tu o iubești.

Dar ascultă astăzi frate, vremea care o aștepți,
E în mâna Celui veșnic, Împăratul celor drepți.

Va aduce acea clipă, ce-o visezi astăzi mereu,
Căci doar El îți știe greul, ce îl duci atât de greu.

El mai are-aici cu tine, de lucrat pe-acest pământ,
Slujba ce ți-a-ncredințat-o, este de la Cel ce-i sfânt.

Vrea să-i fii tu ajutorul, Lui... și doar Lui să-i slujești,
Pân-ajungi și tu acasă, sus in slăvile cerești.

Grea îți este încercarea, dar nădejde El ți-a dat,
Că-ntr-o zi vine-ntâlnirea, cu-a ta sfântă la Palat.

Tu mai rabdă, scurtă-i vremea, când voi vă veți întâlni,
Și de-atunci pentru vecie, împreună voi veți fi.

Ve-ți păși pe străzi de aur, ve-ți fi de nedespărțit,
Nu doar pentru-o vreme-o clipă, ci pentru un infinit.