Închid ochii mei în ziuă, zbor în locul unde știu,
Că o să-mi găsesc eu pacea, lângă Domnul meu Cel viu,
Nimeni azi nu îmi oprește, și nimic pe-această cale,
Zborul meu ce urcă-o scară, care urcă-n îndurare.

Îmi întind a mele aripi, și din marea întristare,
Eu îmi iau avânt spre Domnul, cu-o dorinț-atât de mare,
De-al vedea pe El la față, și la pieptul Său aș vrea,
Să-mi petrec eu restul vieții, ce-i purtat pe mâna Sa.

Din ascunsul care astăzi, el în inimă-i ascuns,
Dezlipindu-mă de rana, ce adanc ea a pătruns,
Îmi strecor a mea privire, printre zile răcoroase,
Căci aș vrea s-ajung în vremea, unde toate-s doar frumoase.

Mă înalț încet spre ceruri, într-un zbor care m-a smuls,
Din dureri ce-ntruna mie, azi în viață mi-au adus,
Vremuri... clipe negrăite, de care azi fug mereu,
Într-un zbor ce vreau să-mi fie-n ochii cei de Dumnezeu.

Să închizi și tu azi ochii, zboară către cerul sfânt,
Dezlipește-te o clipă dintr-un timp de pe pământ,
Lasă totul la o parte, zbori spre unde îți dorești,
Și rămâi în pacea sfântă ce-i în slăvile cerești.