Cât de dulce e cuvântul ce coboară de la Tine,
Cât de dulce-i alinarea, ce o simt printre suspine,
Cât de dulce e fiorul, și prezența ce coboară,
Când din 4 colți de lume, azi adâncul se-nfioară.

Ce frumoasă este clipa, când spre cer călătorim,
Dar și-acea care-n suspine, ea ne face să zâmbim,
Căci în ele-ntotdeauna, e prezent Acel ce-i viu,
Cel ce îmi conduce viața, spre liman printr-un pustiu.

Ce plăcută este vremea, cea de după nori... cu soare,
Plină de a Sa putere, milă, dragoste-ndurare,
Ce-mi aduce-ntruna mie, fericirea ce-o doresc,
Și atunci când ea coborâ, nu pot ca să nu-l iubesc.

Minunată este calea, care trece câte-odată,
Și prin vale, căci de mână, eu prin ea sunt cu-a-l meu Tată,
El mă poartă prin pădurea, ce de șoapte este plină,
Aducându-mi mie-ntruna, a Sa pace ce-i divină.

Este brațul cel puternic, peste munți care mă trece,
Singur nicicând nu mă lasă, nici în noaptea care-i rece,
Nici în serile ce-ncearcă, în apusul lor să-mi dea,
Teamă, ca să nu mai poată, inima a-nainta.

Peste valuri, prin furtună, și prin orice suferință,
El mereu pe ea mă poartă, ca să am doar biruință,
Pe-acea mână ce mă duce, ea la pieptul Lui mereu,
Ca să simt ce e iubirea, veșnică din Dumnezeu.

Este minunat cu Domnul, pe cărarea vieții mele,
Zilele îmi sunt ușoare, dar și nopțile ce-s grele,
Este-atât de minunată, viața ce-i lângă Isus,
Este cea care sfârșește, cu-nceput în ceruri sus.