Ce inimă tu ai acuma,
E plină sau este pustie? ,
De judeci faptele iubirii,
A ta oare nu este vie?

Oare iubește ea acuma,
Așa cum Domnul a cerut,
Ca să iubești orice ființă,
Chear și pe cel necunoscut.

Ce inimă tu ai acuma,
De ea-n ascuns tăcut mereu,
O judecat-aduce-ntruna,
Acelui ce luptă din greu.

E oare ea deschisă astăzi,
Pe cel ce-i singur să-l primești? ,
E oare pregătită-ntruna,
Pe cel respins să îl iubești?

Ce inimă ai tu... hai spune,
De nemișcată este-acum,
De nu-l iubești pe cel de-aproape,
Ce este-oprit, pe-al crucii drum.

Isus astăzi ție îți cere,
În mijlocire să rămâi,
O inimă de carne... vie,
Să ceri ca azi tu să învii.

Să dăruiești mereu iubire,
Acelor neajutorați,
Să ceri și multă-nțelepciune,
Să-i înțelegi pe cei legați.

Tu lasă-ți azi în prelucrare,
Inima și sufletul tău,
Să dai ca să primești iubire,
Iubirea de la Dumnezeu.