--- Ooo... Dumnezeule! ! ! De ce se întunecă cerul deasupra mea, întind mâna... dar nu pot să te ating, te strig dar nu te aud, deschid ochii dar nu te văd.

--- De ce gurile se deschid să mă înghită, de ce gândurile altora îmi sunt piedici. De ce~&,"&~.

--- Astăzi Doamne... cineva a deschis porțile din adânc... și fiarele au năvălit asupra mea.

--- Aș vrea să mă ascund... dar mă găsesc. Din gura lor curg cuvinte care îmi omoară visele, care îmi zdrobesc oasele, care îmi macină puterea... ooo... de-aș putea închide ochii să nu mai văd colții care mușcă din mine... . îmblânzeștele.

--- Aș vrea să pot să te strig mai cu putere... dar nu am putere, aș vrea să pot să nu mai aud... să nu mai ascult, dar totul sună prea tare, îmi acoperă strigătul, îmi înghite suspinul. Aș vrea să alerg mai tare... dar drumurile sunt închise de prăpastia adâncă. Merg pe marginea ei să caut o trecătoare... dar nu o găsesc. Oare unde o găsesc.

--- Oprește Doamne vuietele auzite, vânturile pornite, valurile ridicate, cuptoarele aprinse, furtunile întunecate. Închide gurile deschise în fața mea, spală-mă de cuvintele aruncate asupra, coboară mâinile îndreptate spre mine... căci vreau să trăiesc, vreau să iubesc, vreau ca să fiu... azi... acu... nu vreau un... mai târziu.