Acel ce-atunci, dar și acuma,
Care mai plânge pentru noi,
Ești numai Tu, atunci când lumea,
De Tine uită în nevoi.

Tu ai rămas la fel... iubire,
Tu ai rămas și bunătate,
Și-atunci... și-acu, mai dai iertare,
Și-acea salvare de la moarte.

Ai coborât în trup odată,
Deși știai acel calvar,
Ce trebuia să-nduri Isuse,
Acela cu un gust amar.

Tu n-ai privit la Tine Doamne,
Tu doar la mine ai privit,
Căci m-ai iubit atât de tare,
Ca și acum... Isus Iubit.

Acelaș glas astăzi se-aude,
Nu s-a schimbat el nici acum,
E blând... duios, e-atât de dulce,
E călăuză pe-acest drum.

Căci Dumnezeu mereu rămâne,
Acelaș veșnic Împărat,
El e milos... El e puternic,
A fost și este neschimbat.

Acelaș soare azi răsare,
Pe-un cer ce este plin de nori,
Acelaș susur azi coboară,
El e la fel... e cu fiori.

Nu-i domnu-Acela ce se schimbă,
Pământu-i cel ce s-a schimbat,
Nu El trezește azi păcatul,
Isus doar iart-orice păcat.

Nici timpul nu-i schimbat acuma,
Acel din urmă a venit,
Căci și-n aceste zile Domnul,
De omenire-i răstignit.

Este hulit din nou Stăpânul,
Cuvântul Lui nu-i auzit,
Și în cetățile alese,
El uneori nu e primit.

Este-alungat de pretutindeni,
E prigonit și azi de-acei,
Ce i-a salvat, cândva odată,
Dar au rămas tot niște răi.

Isus și astăzi îi primește,
El îi aduce înapoi,
El nu-i schimbat... ne mai iubește,
Acei schimbați, azi suntem noi.